
Ce vezi la muzeul de istorie Arad și cu ce secție ar fi bine să începi, mai ales dacă vii cu copii sau cu o clasă de elevi? Denumirea oficială a instituției este Complexul Muzeal Arad, cu sediul în Palatul Cultural din Piața George Enescu nr. 1. Partea de istorie se numește Secția de Istorie a Complexului Muzeal Arad, dar oamenii îi spun pe scurt muzeul de istorie și sub numele acesta îl caută.
În ultimii ani, colecțiile au trecut prin multe schimbări, cu săli redeschise, reconstituiri 3D și ecrane interactive. Dacă știi dinainte ce obiecte merită căutate în fiecare parte, îți poți împărți timpul astfel încât vizita să rămână plăcută pentru toți cei din grup.
Scurtă istorie a muzeului arădean
Muzeul a apărut în 1893, ca o expoziție de relicve ale revoluției de la 1848, găzduită la etajul al doilea al clădirii Teatrului de Stat din Arad. Povestea revoluției stă așadar chiar la rădăcina colecției, iar asta se vede și azi în felul în care sunt gândite unele săli.
În 1913, colecția s-a mutat în Palatul Cultural, o clădire nou construită, aflată lângă filarmonică și biblioteca orașului. Odată cu mutarea au apărut colecții de arheologie, de istorie medievală și o galerie de artă europeană. Palatul a rămas de atunci casa muzeului.
Între cele două războaie s-au adăugat o expoziție de etnografie și, în 1934, două camere memoriale dedicate politicienilor arădeni Vasile Goldiș și Ștefan Cicio-Pop. După 1950, secția de istorie veche, Muzeul Revoluției de la 1848 și galeria de artă au fost redeschise în 1954 și 1955, iar etnografia în 1956. Cu atâtea redeschideri, nu surprinde că unele piese și-au schimbat sala de mai multe ori.
Cele mai vizibile schimbări sunt recente. Complexul a modernizat secțiile Științele Naturii (2020), Pinacoteca (2022), Artă (2023), Tezaur 1848-1849 (2024) și Arheologie (octombrie 2024). Secția de Istorie s-a închis în 2022, lucrările au început în 2023 și au costat 9 milioane de lei, bani de la Consiliul Județean.
Dacă ai timp și mașină, complexul are filiale și în județ, la Lipova, la Șiria, la Săvârșin și la Miniș, unde găsești Muzeul Viei și Vinului. Pentru o primă vizită în oraș, însă, Palatul Cultural ajunge din plin.
Arheologie și preistorie în zona Aradului
Expoziția de arheologie a fost redeschisă pe 4 octombrie 2024, după aproape un deceniu în care spațiul a fost folosit ca depozit. Se parcurge cronologic, de la paleolitic până în Evul Mediu, iar reconstituirile 3D arată locuințe, oameni și scene funerare pe care timpul nu le-a păstrat întregi. Pentru un copil, o vitrină cu un vas spart capătă mult mai mult sens când vede cum arăta lumea în care a fost folosit.
În prima sală, despre paleolitic, neolitic și eneolitic, caută un fragment de ceramică cu o siluetă feminină, descoperit la Sânpetru German. E o piesă mică, dar arată că oamenii modelau figura umană în lut de mii de ani. Aproape de ea e o reconstituire grafică a unui războinic din eneoliticul timpuriu.
A doua sală ține de eneoliticul timpuriu și de epoca bronzului. Aici sunt obiecte din cimitirul de la Pecica, adică topoare de cupru, cuțite, vârfuri de săgeți și podoabe din os, plus reconstrucția unuia dintre cele mai interesante morminte de acolo. Pentru bronz se văd tipare de turnare, forme în care se turna metalul topit, alături de spade, topoare, vase ceramice și unelte din os.
Sala perioadei antice are echipamente de războinic, urne funerare, vase de uz casnic și monede de argint, iar un film prezintă descoperirile din județ. Reconstituirea de la Milova, cu o femeie într-un mormânt în care trupul a fost ars, merită privită cu atenție. Sala despre migrații și Evul Mediu timpuriu adaugă ceramică, podoabe, unelte, o locuință reconstituită și un cuptor de ars vase.
Sala imersivă te duce în Cetatea Veche din Sântana, numită „Troia Carpaților”, din epoca bronzului. Reconstituirea folosește scanare cu laser (LiDAR) și senzori de mișcare, așa că și copiii pot interacționa cu scenele. Sala Tezaurului aduce podoabe de aur de la Pecica vechi de peste 6.000 de ani, monede antice și tezaure monetare medievale, iar finalul medieval arată rolul comitatelor Arad și Zărand în Regatul Maghiar, cu o piatră de mormânt din secolele XII-XIV descoperită în 1972 la Conop-Cotărci.
Ca să înțelegi o vitrină, întreabă-te la ce a servit obiectul. Un vas de uz casnic și o urnă funerară pot arăta la fel de la distanță, dar povestesc lucruri foarte diferite despre cei care le-au folosit.
Sala dedicată Revoluției de la 1848 și 1849
Expoziția Tezaur 1848-1849 a fost redeschisă în 2024 și are o sală întreagă pentru statuia „Aradul întristat”, un monument din marmură de Carrara, restaurat de sculptorul Kocsis Rudolf. Statuia comemorează luptele sângeroase din Arad din timpul revoluției. Ea e piesa în jurul căreia se construiește tot spațiul.
Monumentul a revenit în fața publicului la 1 martie 2024, după peste 90 de ani, scrie Adevărul. Sala e compactă, iar statuia e mare și ușor de privit, chiar și pentru cine nu are răbdare să citească texte lungi de pe pereți. Câteva minute de oprire în fața ei spun mai mult decât un panou întreg.
Povestea are o legătură directă cu începuturile muzeului. Instituția s-a născut în 1893 din relicvele acestei revoluții, așa că sala închide un fel de cerc între locul în care a pornit colecția și piesa restaurată care o reprezintă azi. Merită să le spui copiilor asta înainte să intre.
Pentru elevi, funcționează bine o cronologie în trei momente: revoluția din 1848 și 1849, adunarea relicvelor ei în muzeul deschis în 1893 și restaurarea statuii, expusă din nou în 2024. Se rețin ușor și ajung să lege istoria din manual de un obiect pe care l-au văzut. Profesorii pot cere clasei să compare ce au citit la lecție cu ceea ce spune sala.
Merită sala dacă nu ești pasionat de istorie? Da, pentru că durează puțin, are o piesă vizuală și o poveste simplă. Cel mai bine o vizitezi după arheologie, care are partea interactivă, ca a doua oprire mai liniștită.
Istoria modernă în secția renovată
Secția de Istorie a fost redeschisă în iunie 2026, după lucrări începute în 2023 și finanțate cu 9 milioane de lei de Consiliul Județean. Potrivit Agerpres, este prima modernizare în ultimii 50 de ani. Are opt săli de expoziție, cu realitate virtuală, realitate augmentată și ecrane interactive.
Printre expozițiile permanente se numără tradiția bisericilor de lemn din zonă și breslele, adică asociațiile meșteșugarilor de altădată. Sunt teme apropiate de viața de zi cu zi a orașului și a satelor din jur. Pentru copii, ecranele interactive fac ca aceste subiecte să nu rămână simple texte.
Printre cele mai interesante piese din această parte sunt portretele regelui Ferdinand și reginei Maria, realizate în 1923 pentru Primăria Arad. Au fost expuse doar în perioada interbelică, apoi depozitate, iar în ultimele două decenii au stat la Palatul Elisabeta din București. Acum s-au întors la Arad, iar pentru elevii care caută ceva legat de anii de după 1918 sunt cea mai la îndemână piesă din epocă.
Camerele memoriale Vasile Goldiș și Ștefan Cicio-Pop au fost create în 1934, dar e bine să întrebi la muzeu dacă sunt deschise în forma lor actuală. Expozițiile permanente despre al Doilea Război Mondial, instaurarea comunismului, perioada comunistă și Revoluția din 1989 sunt planificate, dar încă nu sunt deschise. Expoziția „Arad, decembrie 1989” a fost mutată în alt spațiu din Palatul Cultural, așa că nu o căuta în secția de istorie.
Sfaturi pentru o vizită cu copiii
Nu încerca să vezi totul într-o singură zi. Arheologia, Tezaur 1848-1849 și Secția de Istorie sunt spații diferite din același palat, iar cu copii mici merge bine o alegere de două secții. Pentru majoritatea familiilor, arheologia plus sala revoluției e o combinație echilibrată, iar o oră sau o oră și jumătate pentru fiecare secție e un ritm realist.
Înainte de intrare, dă-i copilului două-trei ținte de urmărit. Cel mai ușor se transformă vizita într-un joc de căutat obiecte, cu astfel de piese:
- Figura feminină de pe ceramica de la Sânpetru German
- Topoarele de cupru de la Pecica
- Podoabele de aur vechi de peste 6.000 de ani
- Reconstituirea locuinței și a cuptorului de ars vase
- Statuia „Aradul întristat”
- Portretele regale din 1923
Cei mici se descurcă bine cu jocul, iar elevii pot lua un caiet pentru notițe sau pot face fotografii acolo unde este permis. Structura cronologică din arheologie se potrivește cu lecțiile de istorie, deci o poți parcurge sală cu sală.
Regulile de comportament sunt simple și merită explicate prietenos: nu atingi vitrinele, vorbești încet și lași loc și celorlalți vizitatori. Familiile obosesc cel mai des pentru că urcă prin prea multe săli, sar peste pauză și intră fără nicio pregătire. După o oră, copilul nu mai privește nimic.
Înainte să pleci, verifică pe site-ul oficial al complexului ce săli sunt deschise, fiindcă unele, precum Sala Clio și secția de artă, au fost închise temporar pentru reabilitare în 2025. Tot acolo vezi dacă există ghid sau atelier pentru copii și cum se fac rezervările pentru grupuri. După vizită, o plimbare prin centrul orașului îi ajută pe cei mici să-și mai descarce energia.
La muzeul de istorie Arad, rămân în minte mai ales obiectele pe care copilul le-a ales singur. Pe drumul spre ieșire, roagă-l să-ți spună care a fost piesa lui preferată și ce crede că făcea omul care a folosit-o sau a purtat-o. Poate fi fragmentul de ceramică cu siluetă feminină sau statuia din marmură, iar răspunsul lui arată ce a înțeles din sală.
Discuția din drum spre casă îi fixează amintirea mai bine decât orice fotografie. Un copil care povestește singur ce a văzut va vrea, de multe ori, să se întoarcă pentru celelalte secții.
Imagine reprezentativă: Fotografie de Roland Meier, Wikimedia Commons, CC BY-SA 2.5. Conversie în WebP.