
Teatrul Vechi din Arad merită cunoscut din poveste înainte să-l privești din stradă, pentru că fațada lui păstrează urmele unor momente importante pentru cultura din vestul țării. Clădirea a fost ridicată de un comerciant de origine vieneză, a găzduit trupe germane și primele spectacole românești din oraș și a ajuns, la un moment dat, cinematograf.
Pentru cine iubește patrimoniul, povestea leagă istoria teatrului de cea a orașului și a oamenilor care l-au făcut. Are și un capitol trist, pentru că astăzi clădirea așteaptă încă o soartă mai bună.
Cum a ridicat Jacob Hirschl teatrul din Arad
Teatrul Vechi din Arad, cunoscut și ca Teatrul Hirschl, a fost construit între 1816 și 1817, în stil baroc, la inițiativa comerciantului Iacob Hirschl. Sursele locale și lista monumentelor îl descriu drept cel mai vechi edificiu teatral permanent din România, iar sala a fost deschisă în 1817.
Iacob, sau Jakob, Hirschl era comerciant de origine vieneză, deci un om de afaceri. Aradul era un oraș de comerț și de graniță, unde veneau și plecau negustori, funcționari și călători. Un asemenea oraș avea public pentru spectacole, iar o sală construită special le oferea trupelor un loc stabil, într-o vreme în care ele jucau mai ales prin săli adaptate.
Imobilul avea două corpuri legate între ele, Casa Hirschl și Teatrul Vechi. Fațada principală și-a păstrat în mare parte aspectul original. Cele mai vizibile elemente sunt cele trei porți de la parter și pilaștrii semiîngropați în zid, decorați cu motive florale.
Titlul de cel mai vechi are și un concurent. Teatrul din Oravița, azi „Mihai Eminescu”, e prezentat și el ca o clădire construită special pentru spectacole, cu inaugurări documentate în octombrie 1817. Diferența ține de criteriu: la Arad e vorba despre un teatru permanent care a găzduit trupe itinerante, iar la Oravița despre o sală ridicată special în Banat. Ambele clădiri datează din același an și amândouă au statut de pionierat.
Trupele și spectacolele care au trecut prin Teatrul Hirschl
Pe vremea aceea, trupele de actori călătoreau de la un oraș la altul, iar un oraș cu o sală stabilă devenea o oprire firească. Aradul se afla pe drumuri bine folosite, iar publicul de aici ținea scena ocupată.
Una dintre primele reprezentații cunoscute a avut loc în noiembrie 1817, când o trupă germană condusă de Cristofor Kun a jucat pe această scenă. Mai târziu, în 1845, în lista artiștilor asociați cu teatrul apare și numele lui Treuman.
Momentul cel mai drag istoriei românești a venit pe 27 februarie 1818. Elevii Preparandiei din Arad, școala în care se formau învățătorii români, au dat atunci un spectacol în limba română. Este considerat una dintre primele manifestări teatrale românești de pe aceste meleaguri. Pentru comunitatea românească din Arad, a vedea piesa jucată în limba ei, chiar de elevii școlii ei, a însemnat o recunoaștere.
Despre trupa lui Mihail Pascaly se aude des, dar ea a venit mai târziu. Pascaly și Matei Millo au ajuns din București în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1868, Mihai Eminescu a fost sufleur în trupa lui Pascaly, adică omul care șoptește actorilor replicile din culise, iar numele lui rămâne legat de istoria teatrului.
Clădirea a mai avut o viață după epoca teatrului. În 1907 a devenit cinematograful Urania, unul dintre primele din țară. Pe 16 aprilie 1913 s-a proiectat aici „Războiul Independenței”, primul film românesc de lungmetraj prezentat la Arad, după ce fusese văzut la București la 1 septembrie 1912.
Ce legătură are teatrul cu hotelul Crucea Albă
Hotelul Crucea Albă, numit mai târziu Ardealul, și teatrul sunt două clădiri diferite, cu istorii separate. Se întâlnesc în aceeași zonă centrală a Aradului și în viața culturală a orașului, de aceea sunt deseori puse una lângă alta.
Pe locul hotelului funcționa în secolul al XVIII-lea o stație de poștă. Clădirea de azi a fost construită în 1840-1841, după planurile arhitectului Franz Mahler. După deschiderea căii ferate Arad-Alba Iulia, în 1868, serviciul poștal a încetat, iar clădirea a devenit hotelul Crucea Albă.
Sala festivă a hotelului a găzduit concerte de nume mari. Franz Liszt a cântat aici în 1846, Johann Strauss fiul în 1847, Johannes Brahms în 1879 și Pablo Casals în 1912. Despre Strauss se știe sigur doar că a concertat la Arad în 1847, fără certitudinea sălii în care a cântat.
Hotelul a găzduit și un moment politic. În 1872, peste 300 de fruntași români din vestul Transilvaniei, conduși de Alexandru Mocioni, s-au întâlnit aici pentru a formula revendicări naționale. Așa a ajuns clădirea un reper pentru istoria românilor din regiune, la fel ca teatrul.
Și hotelul are un prezent cu probleme. Potrivit Special Arad, în 2023 primăria a renunțat la dreptul de preempțiune, iar clădirea a fost vândută unei societăți controlate de Guvernul Ungariei. Ea se află într-o stare avansată de degradare. Ambele clădiri sunt monumente istorice, iar degradarea lor arată cât de fragil e patrimoniul din centrul vechi.
În ce stare se află clădirea astăzi
Teatrul Vechi este monument istoric, a fost retrocedat urmașilor lui Iacob Hirschl și se află într-o stare avansată de degradare. Primăria Arad a vrut să-l cumpere pentru restaurare, iar proprietarii au spus că ar renunța la el contra unei sume de bani.
De când nu mai găzduiește spectacole, clădirea a rămas fără o folosință care să-i țină zidurile în viață, iar timpul și umezeala și-au făcut treaba. Un monument deteriorat costă mult de restaurat, iar proprietarul privat răspunde de el, ceea ce explică de ce lucrurile se mișcă greu. Banii publici pot fi investiți greu într-o clădire care nu aparține statului, de aceea o achiziție vine, de obicei, înaintea oricărei lucrări.
În octombrie 2021, o inițiativă a societății civile, condusă de scriitorul Gheorghe Schwartz, a cerut salvarea de urgență a clădirii și a avertizat că ar putea să se prăbușească. Potrivit Financial Intelligence, au fost propuse mai multe surse de finanțare, de la bugetul local și fondurile Administrației Fondului Cultural Național până la fonduri europene, licitații de cărți și opere de artă și strângere de semnături. Instituții de spectacole din Arad și din țară au promis reprezentații caritabile pentru adunarea banilor.
Ideea unei achiziții publice și a unei restaurări a rămas, pentru moment, în discuții publice. Starea actuală se poate verifica la Primăria Arad și la Direcția Județeană pentru Cultură Arad, mai ales dacă vrei să afli dacă lucrurile s-au schimbat de la ultimele anunțuri.
Clădirea e proprietate privată și nu face parte dintr-un circuit turistic cunoscut, așa că o privești din exterior. Dacă te pasionează patrimoniul, urmărește anunțurile instituțiilor locale, pentru că o restaurare ar însemna întoarcerea în oraș a unui loc cu o poveste foarte veche.
Unde se află Teatrul Vechi pe harta centrului
Teatrul Vechi se află în municipiul Arad, la strada Gheorghe Lazăr nr. 3, în zona centrală a orașului. Adresa se găsește ușor pe hartă, iar în aceeași zonă ai și hotelul Ardealul, fostul Crucea Albă, așa că poți vedea ambele clădiri într-o singură plimbare.
Îl recunoști după fațada barocă, păstrată în mare parte din forma inițială. Cauți cele trei porți de la parter și pilaștrii semiîngropați, decorați cu motive florale. Sunt detaliile care îl deosebesc de clădirile mai noi din jur.
Merită să nu-l confunzi cu Teatrul „Ioan Slavici”, teatrul actual al Aradului. Acela este o clădire neoclasică din secolul al XIX-lea, aflată în altă parte a centrului, și are în continuare o activitate artistică. Teatrul Vechi nu mai este sediul niciunei instituții de spectacole.
Dacă ai timp, poți completa plimbarea cu alte repere din centrul istoric, în special cu hotelul Ardealul, care are și el povestea lui. Așa vezi cum se leagă, pe aceeași stradă și în același oraș, concertele, spectacolele și întâlnirile care au făcut istorie.
Când te oprești în fața clădirii de pe strada Gheorghe Lazăr, fațada nu mai arată ca un zid obosit. Vezi cele trei porți pe unde au intrat, în 1817, spectatorii unei trupe germane, vezi locul unde, un an mai târziu, elevii Preparandiei au jucat în limba lor și îți închipui sufleorul Eminescu șoptind replici în culise.
Teatrul Vechi din Arad nu te lasă înăuntru, dar îți dă destul de văzut. O fațadă barocă veche de peste două sute de ani te așteaptă în centrul orașului, iar cine îi știe povestea o privește cu alți ochi.
Imagine reprezentativă: Fotografie de IuliuSturza92, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0. Conversie în WebP.